Pentru cei care s-au imbatat cu aburi de putere….


If you can keep your head when all about you

Are losing theirs and blaming it on you;

If you can trust yourself when all men doubt you,

But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,

Or, being lied about, don’t deal in lies,

Or, being hated, don’t give way to hating,

And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;

If you can think – and not make thoughts your aim;

If you can meet with triumph and disaster

And treat those two imposters just the same;

If you can bear to hear the truth you’ve spoken

Twisted by knaves to make a trap for fools,

Or watch the things you gave your life to broken,

And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings

And risk it on one turn of pitch-and-toss,

And lose, and start again at your beginnings

And never breath a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew

To serve your turn long after they are gone,

And so hold on when there is nothing in you

Except the Will which says to them: „Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,

Or walk with kings – nor lose the common touch;

If neither foes nor loving friends can hurt you;

If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute

With sixty seconds’ worth of distance run –

Yours is the Earth and everything that’s in it,

And – which is more – you’ll be a Man my son!//

Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd

Şi tot pe tine te- vinovăţesc,

Dacă încrederea în tine nu-ţi slăbeşte când toţi în juru-ţi se-ndoiesc,

Dacă până şi îndoiala lor tu ştii s-o stăpâneşti;

Dacă, neostenind de-ndelungată aşteptare, ştii încă să aştepţi,

Sau, de minciună-nconjurat, minciuna nu o foloseşti-

Fără să vrei să pari prea bun sau prea înţelepţeşte să vorbeşti –

Dacă ştii să visezi astfel ca visul să nu te robească,

Dacă ştii să gândeşti fără ca singur gândul ţel să-ţi fie,

Dacă şti să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul

Şi pe-aceste două mari amăgitoare cu-aceeaşi ochi să le priveşti,

Dacă poţi îndura ca adevăruri ce-ai rostit, răstălmăcite de mişei, laţ pentru proşti s-ajungă

Sau lucrurile cărora le-ai închinat o viaţă zdrobite să le vezi , şi din nimic, din nou să le zideşti

Dacă din tot ce-ai dobândit, poţi face o singură grămadă

Pe care s-o arunci din nou în joc, şi, dintr-o dată

Dacă pierzi, să ştii s-o iei iar de la capăt:Inimă, nervi şi simţuri dacă ştii să le cruţi

Ca să-ţi poată sluji şi-atunci când vor slăbi

Şi-astfel să faci ca ele să dureze şi-atunci când nu vei fi

Decât doar o voinţă care să le ordone: Rezistaţi !

De poţi să te-ntovărăşeşti cu regi şi să rămâi curat,

De poţi vorbi mulţimilor fără a fi-ngânfat,

De nu te pot răni duşmanii şi nici prea iubitorii tăi prieteni,

De se pot bizui pe tine toţi, dar nu prea mult doar unul,

Dacă minutul ne-ndurător în şaizeci de secunde preţioase-l poţi schimba,

Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine

Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.

„IF”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s