Pasi si amintiri…



Ieri am plecat pe jos acasa de la serviciu…era atat de cald, atat de mult soare….caldura pe care am asteptat-o ca un copil ce n-are stare cand stie ca mama i-a cumparat o jucarie noua. Mi-am lasat pasii sa vorbeasca, sa spuna pamantului trairile din mine…atat de multe stranse intr-un omulet, pana la urma. Am privit cerul si m-am bucurat de fiecare particica din el, am tras aer in piept si m-am invaluit de parfumul pomilor proaspat infloriti. Ce lucruri banale, vor spune unii, insa eu am constatat cu tristete ca am uitat sa ma bucur de ele….Cateodata am impresia ca nu ma mai regasesc, ca m-am tapetat si eu cu rautatea, frustrarile si nemultumirile celor din jur. Mi-am pastrat insa o portita care ma readuna. O portita dincolo de care regasesc amintirile copilariei….zilele in care eu si tata jucam carti, cu incercarile mele esuate de a-l bate la septica, dupa-amiezile cand tot cu tata pandeam marul vecinei, ca sa-l atacam si ne bucuram mai apoi de aroma dulce a fructelor verzi….de plimbarile in parc cu buna mea prietena din liceu, de ceea ce insemna pana la urma AMINTIRI, amintiri fara de care ne-am pierde in nebunia cotidiana.
Am sa mai merg pe jos de fiecare data cand voi simti ca ma pierd….

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s