Lună: August 2009

Ploaie de lacrimi…



Cerul e-nvaluit de nori iar pasi pierduti in noapte se aud pe-o strada pustie, cu trotuare tapetate in amintiri…Mirosul de portocale si iasomie ii opresc rasuflarea fetei care poarta-n par stele si pe buze sarutari seci.
… fata se opreste in loc si-si deschide ochii larg, cautand cu disperare….lumina[…] vantul ii loveste trupul istovit de cautari si aluneca in genunchi pe-un trotuar creionat in amintiri. Strigatele de dor ii rup pieptul si bratele subtiri isi strang corpul cerand cu disperare imbratisarea pe care a pierdut-o candva.
Cerul se-nfurie si-o stropeste cu lacrimi siroaie, vantul o-mbraca iar frunzele copacilor ii mangaie obrazul ars de dor si dorinta.
Cu genunchii stransi la piept la rascruce de drumuri, fata ce poarta in par stele si pe buze sarutari seci isi deschide pumnii stransi si duce la piept ramasitele florilor unui buchet de margarete…biletul ei spre fericire…

„Acum am înţeles câtă-mplinire
Poţi să găseşti în stropi de ploaie şi iubire.
Dansăm şi dansul acesta ne transformă
Într-o fiinţă unică ce dă iubirii noimă.
Te prind de mijlocul fragil al ploii
Şi te iubesc cu patima văpăii
Pe care ploaia a aprins-o-n noi
Turnând mărgăritare peste ale vieţii foi.
Dansăm cu ploaia, trupul ne-nfierbântă
Şi mă săruţi prelung ca să-ţi ajungă
Până la următoarea ploaie sfântă
Pe care porii noştri vibrând acum o cântă.
Ei cântă infinitul spre care ne-a trimis
Ploaia ce ne cufundă într-un magnific vis
Un vis ce vrea să te găsească…”

geaninacodita.blogspot.com/2009/06/noi-doi-si…

Jurnal II…



….sunt lucruri pe care uneori evitam sa le vedem, sa le constientizam sau pur si simplu nu stim sa le vedem; lucruri care ne pot trezi intr-o zi dintr-un vis in care perfectiunea era la fiecare colt.Cateodata ma gandesc daca ce traiesc e real sau daca e un vis sau pur si simplu o minciuna…..daca cioburile s-au strans unul langa altul ca sa formeze din nou intregul, sau daca nu cumva acum am pierdut acel al 6-lea simt care-mi punea intotdeauna in fata ochilor realitatea, o realitatea pe care unii stiau atat de bine sa o acunda de ochii celorlalti.
Ma intreb daca ce am e al meu, asa cum mi-am dorit mereu sa fie sau daca nu cumva, acum, impart cu altcineva ce cred ca e al meu.
Nu e greu deloc sa confunzi firimiturile primite cu bucurii sincere, sa crezi ca-n ochii celuilalt esti tu, dar de fapt sa te pierzi in umbra altor ochi.
Cand tu incepi sa stii, ce celalalt crede ca nu stii, atunci universul pare sa se schimbe in jurul tau, sa te-ndoiesti si sa te-ntrebi…..
………..poate ca intr-o zi voi seca si voi inceta sa mai dau, poate ca voi juca acest joc in care nu toate rundele sunt corecte sau poate ca ma voi ridica, voi strange in pumni tarana amintirilor si voi zambi, catre un nou inceput.
Mi-e teama insa de un lucru, n-as vrea s-ajung vreodata sa ma transform intr-o persoana frustrata si inchisa si-n loc de zambete sa arunc cu tunete si fulgere…..