Povestea fetei cu ochi de stele II



Imbracata in licariri si adieri, noaptea se lasa peste gandurile, ochii si sufletul fetei cu ochii de stele. Cerul o-nveleste, iar luna o saruta pe frunte, lasand-o cuprinsa intr-un vis… un vis din care se trezeste oftand, cuprinsa de dor, si strange in brate perna de flori in care spera sa regaseasca parfumul lui.
Pasii-i sunt goi la fel ca si palmele care nu simt caldura chipului lui… buzele-i sunt seci, caci sarutarile nu-s, iar stelele din ochii ei s-au acoperit de nori de dor.
Rataceste cu gandul, se pierde in dorinte si istovita de singuratatea noptii, isi aseaza capul pe perna de flori…
Inchide ochii si deschide poarta amintirilor… Aude o voce dulce, departe de a fi a singuratatii si alearga, alearga sa o gaseasca, pentru ca stie ca acolo unde e vocea… e linistea si nebunia ei… Pe scena visului, fata cu ochi de stele il gaseste… Se topeste in bratele lui, insetata dupa un sarut, si-i priveste ochii-n care se oglindeste. Palmele lor danseaza, iar trupul ei freamata in bratele lui… Stelele din ochii ei se aprind iar inimile lor canta… pe scena visului. E visul ei…care se clatina de realitate{…} Fata cu ochii de stele se trezeste si-l cauta… e doar ea, luna si perna de flori…

Anunțuri

Un gând despre “Povestea fetei cu ochi de stele II

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s