atitudine


Am obosit…am obosit de atata lipsa de profesionalism, de diplomatie, de onestitate, de sprijin, de recunoastere, de obiectivitate din partea celor mai multi din jurul meu. Imi pare rau ca am luat decizia de a ma reintoarce sa lucrez in Giurgiu, regret pentru ca nu am castigat nimic profesional, nu mi-au fost oferite alte perspective, ba mai mult, am dat destul de mult din ce am eu mai bun si n-am primit mai nimic din partea celor care ar fi trebuit sa vada. Constientizez pe fiecare zi ca pot mai mult, vreau sa dau mai mult, mai mult, celor care stiu sa-mi aprecieze munca si sa o rasplateasca pe masura. Sunt rupta de peisajul asta…si spun asta cu fruntea sus pentru ca am incredere in mine, imi stiu calitatile al naibii de bine, la fel cum imi stiu si defectele. Sunt mult prea buna pentru job-ul si locul in care imi desfasor activitatea acum. Am epuizat rabdarea si cred ca e momentul sa iau atitudine. Din pacate, am ajuns la concluzia ca site-urile de recrutare online sunt niste tepe subtile. Aplici pana te plictisesti, dar nimeni nu te suna, desi indeplinesti toate conditiile. De ce? E foarte simplu; sunt sute de cv-uri iar daca inaintea ta au mai aplicat 200, atunci iti iei adio de la vreo posibila vizualizare ca sa nu mai zic telefon. Am sa adopt varianta directa catre companii si am sa-mi indrept pasii spre Bucuresti. Ce-mi ofera Giurgiu? un loc de vanzator? secretara? Nu, multumesc! Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, sunt job-uri pana la urma, dar nu pentru mine. Am strabatut suficient de multe etape incat sa-mi doresc mai mult pentru mine. Am tot ce-mi trebuie. Cred ca odata cu sustinerea lucrarii de dizertatie se va incheia o etapa din viata mea…poate chiar si pe plan profesional. Am si amintiri frumoase la actualul job, si una dintre ele e recenta…campania Indeplineste-ti visul!, un eveniment pe care l-am facut cu drag, cu suflet si profesionalism…desi au existat si zumzitori prin jur care mi-au stricat din bucurie si care au vrut sa-mi puna bete doar pentru ca erau niste frustrati care traiesc cu impresia ca totul li se cuvine. Ma bucur ca am realizat acest eveniment, iar daca plecarea mea va fi mult mai recenta, ma voi bucura ca plec din postura de azi cu zambetul pe buze, pentru ca mi-am mai pus odata amprenta pe ceva…si bun pe deasupra.

Asadar incep sa caut oportunitati…am stat prea mult in loc si e timpul sa arat ca pot mai mult…..caut si analizez oportunitatile cerute sau …primite.

iar pentru acei carcotasi care stiu ca-mi citesc blogul, le spun doar atat: dati sfoara in oras…putin imi pasa….e dreptul meu sa refuz plafonarea!

Anunțuri

10 gânduri despre “atitudine

  1. Waw…plafonarea?
    Funia din casa spanzuratului poate sa aibe aroma..de capsuni..avec du fleurs sau depinde de imaginatia fiecaruia.
    Capping is everywhere, is at home!.
    „Carcotasi”? asta e formula de alint!?

    1. da…plafonarea….e drept ca o poti gasi in orice domeniu…in orice job….o simt in jurul meu si nu vreau sa ma numar printre cei marcati deja….
      cat despre „carcotasi”, da..cred ca am fost cam blanda.
      numai bine!

  2. Cine se lauda singur….. cine este laudat de alti…. no name-uri cunoscute… necunoscute… vedete cunoscute… necunoscute… fitze etc….

    1. Adrian…daca nu ma insel, multumesc pentru comentariu dar sincera sa fiu n-am reusit sa te-nteleg. Ce te nemultumeste in ce am scris? Sau poate ce-ti lipseste tie? un loc printre no-name-urile cunoscute ( ca sa folosesc aceeasi formulare ca si tine) ?

  3. Ok. „Constientizez pe fiecare zi ca pot mai mult” aveam doar liceul :->
    ” Sunt rupta de peisajul asta…” in fiecare zi dar asta e situatia :-/
    „site-urile de recrutare online sunt niste tepe subtile” dar tu cati ani ai?
    evident ca nimeni nu are rabdare sa studieze zeci de cv-uri.
    Tu esti fata de treaba pacat ca te-ai gandit abia acum la ” Ce-mi ofera Giurgiu?”

    1. se vede ca nu ma cunosti. eu nu m-am stresat niciodata pentru faptul ca ” am doar liceul” 😉 pentru ca toate au mers lant iar dupa terminarea liceului n-am dus lipsa de un job si unul bun pentru acel moment. stiu foarte bine cum se vizualizeaza cv-urile, pentru ca m-am ocupat si eu de recrutat la un moment dat. Intotdeauna m-am gandit la ” ce-mi ofera Giurgiu”. Au existat si vremuri cand existau posibilitati pentru tinerii din Giurgiu.
      Ma ajuta varsta sa o iau de la capat din nou in Bucuresti sau in orice alta parte daca voi avea un motiv suficient de bun. Asa ca…ma mai pot intreba ” ce-mi ofera Giurgiu”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s