Cerul si eu


Cerul ma mangaie dimineata cu un nou rasarit de soare, un rasarit insetat de iubire, de alint si usor melancolic. Si ma pierd in lumina lui, ma-nvaluie iar si ma pierde, ma cuprinde si m-aprinde si iar m-alinta.

Ti-e sete cerule? l-am intrebat si mi-a raspuns cu mii de picaturi de lacrimi calde, a oftat adanc iar vantul a suflat atunci mai tare. Cerul meu a tacut, m-a cuprins in brate cu raze de soare timide si  m-a purtat pe nori albi de dorinta…Mi-a zambit cu un curcubeu mai frumos ca niciodata si m-a sarutat mai apasat ca oricand intr-un apus vrajit ce ne-a impreunat.

Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi
ca in „Sarutul” lui Brancusi..

( versuri de Romeo Morari)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s