Lună: Mai 2012

STRAINUL DIN OGLINDA


ImageSe-ntampla sa ne trezim intr-o dimineata, sa ne uitam in oglinda si sa ne dam seama ca nu mai recunoastem persoana pe care o vedem. Si chiar daca in prima faza avem impresia ca e de la aburul apei ne dam seama rapid ca era doar o amagire. Intamplarile ne schimba si uneori ne marcheaza pentru totdeauna. E drept, ideal ar fi doar sa ne schimbe pe moment  dar nu intotdeauna suntem atat de norocosi. S-ar putea spune ca vorbesc mult si fara esenta. Nu, nu va grabiti. E doar o descriere in care stiu ca se regasesc multi. Ce ne face sa ne schimbam sis a uitam de copilul din noi? Deceptiile in dragoste, lipsa de recunoastere a calitatilor din partea parintilor, a prietenilor, dezamagirea din partea oamenilor cu care intram in contact, cu alte cuvinte.

Sa luam o situatie. De exemplu, dezamagirea din relatia de cuplu. Cand pierzi iti spui tie, ca un luptator adevarat (cand de fapt esti doar un pescarus ranit) ca n-ai sa mai iubesti, pana aici a fost. Te scuturi de praf si te hotarasti sa te transformi in ceva…intangibil. Iti ridici cate un scut si realizezi intr-o zi ca scuturile tale sunt prea multe. S-atunci te-ntorci si te uiti in oglinda. Da, ce vezi e opera ta.

Dezamagirea si nemultumirea te fac sa reactionezi si cu cei din jur. Esti usor irascibil, iti pierzi rabdarea uneori si poate alteori nu ai chef de glume. E drept, oamenii care te stiu cum esti vad dincolo de scuturile tale dar unii s-ar putea sa nu-ti vada ranile sau incercarile tale de a le vindeca. Atunci iti pare si mai greu si fugi, fugi cat te tin picioarele, te ascunzi intr-o vizuina a mintii si a sufletului si astepti…astepti sa te regasesti.

Nu e usor, n-ai decat sa iti faci iluzii ca e usor. Ca daca vei zambi larg sau vei iesi la o bere cu pretenii o sa iti treaca. Nu, e nevoie de timp.

Dar cel mai important este ca fiecare om are capacitatea de a se regasi. Noi, oamenii, avem in sange tendinta de a iubi, de a iubi chiar daca am suferit din dragoste, chiar daca am suferit dupa moartea cuiva. Tindem sa iubim din nou.  O facem din disperare de a face mai putin dureroase ranile sau pur si simplu pentru ca sufletul mai are inca multe de oferit.

Avem puterea sa o luam de la capat daca ne dam o sansa…numai ca sansa asta si noile iubiri nu trebuie sa se transforme in obsesie, de teama unei posibile, viitoare, dezamagiri.

N-ar strica, ca atunci cand nu mai recunosti omul din oglinda, sa incepi sa-ti readuni prietenii. Prietenii care nu te judeca, care te asculta si te prind de mana cand simt ca aluneci.

Seara, aseaza-ti capul pe perna, respira adanc si inchide ochii. Lasa gandurile pline de dezamagiri sa se piarda si fa loc celor calde, adu-ti aminte de copilarie (in cea mai mare parte din cazuri atunci a fost pentru noi fericirea pura) , adu-ti aminte de ce iti place sa faci, ce te face sa zambesti si lasa-te din nou descoperit(a).

S-aveti sufletul frumos!  

Anunțuri