Categorie: Psihologie

Let’s talk about men …


Image

Unii dintre voi veti spune, probabil, citind acest post, ca e o gandire “de moda veche”. Poate ca asa e … dar aceasta “moda veche” are farmecul ei. Observ tot mai des ca atunci cand vine vorba de relatii de cuplu, de felul in care femeile sunt cucerite, lucrurile sunt saracacioase in gesturi, in atitudine.

Cu cat e mai simplu pentru ei, barbatii, cu atat mai bine! Putini sunt cei care isi pun neuronii si farmecele in functiune atunci cand vine vorba de a cuceri o femeie.

E drept, nu este doar vina lor dar si a acelora dintre femei care fac in asa fel incat sa fie foarte usor pentru ei sa le aiba.

Nu intru in categoria “cercetatorii americani” dar e suficient sa acorzi atentie si, daca esti un bun observator, sa vezi realitatea despre care am ales sa vorbesc aici.

Pornind de la gesturi marunte, dar care fac diferenta, barbatii au devenit, in mare parte superficiali.

Putini sunt cei care mai pun in practica bunele maniere chiar si atunci cand vine vorba de cine intra sau iese primul dintr-o locatie. Sau … cati barbatii se mai dau jos din masina ca sa deschida portiera femeii din dreapta lui ?! Sunt si exceptii, asa-i. Iar pentru acele exceptii, toata aprecierea mea.

O femeie inteligenta va sti cum sa atraga atentia barbatului pe care il place. Nu sunt adepta acelora care nu misca un deget si care asteapta ca doar el sa faca un pas. Cand stii ce vrei, actionezi insa asta nu inseamna ca din acel moment este doar jocul ei.

Odata ce distanta s-a scurtat intre el si ea si interesul e viu din partea amandurora, unii dintre “distinsii domni” isi dau cu stangul in dreptul.

Femeile, oricat de puternice si dure ar parea au nevoie de atentie. Si, din pacate, barbatii sunt tot mai saraci la capitolul cucerit sau poate ca sunt tot mai incapabili de stabilitate.

Putini sunt cei care mai vin cu flori la intalnire (si aici ii excludem pe liceeni si studenti care, probabil, au inca sufletul curat si mintea brici) sau care fac o invitatie la o cina intr-un restaurant sau care surprind; chiar si cu un buchet de flori trimis prin curier la job-ul femeii care le-a aprins pamantul sub picioare. Asteapta, in schimb, aproape de fiecare data tandrete si ambele fete ale ei – bad and good girl ca si cum totul li s-ar cuveni.  Iar daca nu le iese atunci e clar, EA e de vina.

Femeile nu functioneaza toate pe acelasi limbaj insa e simplu sa le intelegi cata vreme le acorzi atentie. Nu este suficient sa auzi, e nevoie sa auzi. Iar romantismul si gesturile de gentleman nu s-au demodat pentru femei …

Te vreau, te aleg!


In ultime zile se tot vorbeste despre iubire, e drept ca pentru indragostiti e o luna a iubiri. Au doua sarbatori in care-si pot declara iubirea, Sf Valentin, care a trecut si Dragobetele, care urmeaza pe 24 februarie. In multe dintre declaratiile de dragoste pe care le-am auzit in aceste zile, de exemplu, 3 din 4, randurile de dragoste se incheie cu „esti alesul/aleasa inimii mele”.

Care sunt criteriile pe care le au la baza tinerii de astazi cand isi aleg perechea?  Pe vremea bunicilor nostri, nimeni n-avea posibilitatea de a alege, de a-l primi in viata lui, in intimitatea sa, pe cel/cea care corespunde cat de cat cerintelor proprii. Atunci relatiile erau negociate de parinti, in functie de zestre, galbeni sau zecile de vite din proprietatea uneia sau alteia dintre familii.

Acum exista liberatatea de a alege, si nimeni nu rateaza ocazia de a o face. Astazi, oferta e variata. Poti alege de unde vrei si …pe ce durata vrei. E ca si cum ai alege dintr-un raft cu dvd-uri care contin cele mai frumoase filme, pe cel care iti place mai mult, il alegi, in vezi dupa care pui dvd-ul la loc….si mergi mai departe.

Femeia era preocupata atunci sa fie o sotie buna, sa fie fertila si sa-i ofere barbatului ei, copii, care sa-i mosteneasca. Atunci nu se vorbea de independenta femeilor si nici de o dezvoltare profesionala a acestora, iar barbatii nu erau prea preocupati de aspectul fizic, de sala sau sa-si satisfaca femeia. Partidele de amor se petreceau cu siguranta, cu lumina stinsa, fara pasiune si preludiu, mai mult ca o necesitate din care nu facea parte si…placerea femeii.

Acum, lucrurile s-au schimbat radical….acum echivalentul cuplului este Placerea. Din pacate nu putini sunt cei care gandesc ca daca se inteleg la pat, daca isi pot pune in practica fanteziile sexuale, atunci inseamna ca si-au gasit alesul/aleasa.

Unul dintre criteriile de selectie pentru femei, sunt banii, desi putine recunosc acet lucru. In functie de cat de „greu” este contul in banca, EL, are sau nu, sanse sa se califice pentru a fi alesul, cel cu care sa formeze o familie. Din pacate astazi, valorile pe care se bazeaza destul de multe dintre femei se rezuma la bani, masina, sex si…si cam atat. Criterii de selectie au si barbatii.

Oare sunt acestea cele mai valoroase criterii in a-ti alege partenerul/partenara? E drept ca avem nevoie de atractie fizica, de pasiune si o viata sexuala care sa-ti permita sa-ti pui in practica macar o parte dintre fantezii…insa la un moment dat dispar toate si ramanem cu altceva, cu valorile umane date de catacterul fiecaruia.  Caracter, pe care nu-l poti afla din prima clipa a cunoasterii celuilalt, il descoperi treptat si pentru asta e nevoie de o viata…o viata in doi, prin care amandoi sa treaca prin diferite situatii de viata.

Femeia, prin ochii ….unui barbat…



….Intr-un repaus din studiul pentru examenele de master si atributiile de serviciu, am facut un popas pe un grup de socializare. Mi-a placut asa ca m-am gandit sa cititi si voi….
„De ce iubesc Femeile?” – postat de Ermin Ibanof

„Daca e sa o iau dupa cum gandesc si simt eu… barbatii iubesc femeile in primul rand pentru lucrurile simple, apparent banale si abia apoi, pentru formele sale subiectiv de frumoase…Desi formele sunt cele care atrag, nu cred ca pentru acele forme voi ajunge sa iubesc o femeie, dar in fine…

Un barbat – ca mine – iubeste o femeie pentru felul in care “face botic” copilareste atunci cand dezamageste sau e dezamagita, pentru felul in care te priveste peste cana, cand soarbe din ceaiul ce il bem impreuna dimineta, pentru ca ii place mirosul de levantica, de vanilie, de scortisoara, de mosc… pentru felul in care se scuza atunci cand intarzie nu 15 minute, ci 30 de minute…sau nu vine deloc, pentru spiritul ei curios si pus pe sotii si pentru felul in care isi poarta parfumu-i de femeie.

Abia dupa aceste multe detalii, si iti ia ceva timp sa le afli, o iubesc pentru rotunjimile-i voluptoase, penru pielea catifelata si senzuala la atingere, pentrul parul matasos si moale sau gleznele puse in valoare intr-un pantof chic.
Cel putin, asa cred eu ca se iubeste o femeie. Sau cel putin asa o iubesc eu… Poate nu e indeajuns, poate e prea mult… Cred ca aspectul vine sa completeze fiinta iubita, desi aspectul e cartea de vizita a acelei fiinte. Asta cred ca este dragostea adevarata – intre doi oameni – dragostea care impleteste abstractul si concretul intr-un tot coerent si infailibil.
Nu spun ca primul lucru care ma atrage la cineva nu este aspectul fizic. Dar pastrati in vedere ca nu vorbesc despre atractie, ci despre iubire. Atras sunt si de o poza pe net… dar asta nu inseamna ca iubesc acea persoana din poza… Dupa ce cunosti persoana de care te simti atras, atunci cand stabilesti o legatura reala, inveti…sau mai bine zis..incepi sa inveti sa iubesti acea femeie pentru cele mai mici lucruri, pe care le poate face, doar pentru ca nimeni nu le mai face in acelasi mod frumos. Daca iubesti astfel, nu ai cum sa nu vezi femeia de langa tine ca fiind cea mai frumoasa cu putinta.

N-as vrea sa comentez prea mult, pentru ca n-ar avea rost. Nu vreau sa spun decat atat, pacat de ochii care vad si nu observa…

FEMEIA…eterna poveste…



Drumul de la adolescenta catre maturitate nu e la fel de rapid sau de lent pentru fiecare dintre noi, cele care reprezentam, asa cum le place barbatilor sa spuna, etalandu-si orgoliul, „sexul slab”.
Am fost surprinsa sa vad in urma cu cateva zile transformarea radicala a unei tinere, care pana mai ieri era preocupata de rochite,fustite si de vrajit baietii, pe care apoi ii abandona, amuzandu-se teribil de reusitele ei.
La reintalnirea naostra am avut surpriza sa cunosc femeia si nu adolescenta rebela.Curiozitatea feminina, m-a facut sa imi doresc sa aflu mai multe despre schimbarea ei, asa ca am pus in aplicare calitatile de psiholog si am inceput interogatoriul subtil.
Poate ca raspunsurile primite n-au fost cele asteptate de mine, insa m-au facut sa ma intreb. Adolescenta amuzanta si rebela e infatisata acum, de o femeie, cu trasaturi fine, cu o pozitie sobra si gesturi calculate. O femeie, pentru care prioritatile tin de cariera, de independenta financiara si siguranta sentimentala…
Pe EA, din povestea mea, nu dezamagirea a facut-o sa se maturizeze, caci asa cum va spuneam, de dezamagiri aveau parte cei care cadeau in plasa ei. Un BARBAT, da, acesta a fost cel care a reprezentat „cartela” ei spre destinatia finala.
Nu stiu, cate dintre noi s-au gandit vreodata cand s-a intamplat sa se maturizeze cu adevarat si sa devina FEMEI. Ce sau cine a produs schimbarea? Sa fie prima experienta sexuala, prima relatie de durata, prima casatorie, prima aventura cu un barbat insurat? Cele mai multe vor spune probabil, ca au devenit femei odata cu prima noapte de amor, pentru ele, acest capitol reprezinta elementul de referinta.Altele vor spune ca au devenit femei, dupa deceptia ramasa in urma unei relatii serioase si ca suferinta indurata, le-a calificat pentru a intra in ring, in ringul celor puternice.
Sa fii femeie si sa fii TU, e o responsabilitate, pe care ai obligatia sa o duci pana la capat fara sa esuezi. Sarutul furat sau din contra incarcat de asteptare, privirea curata care te lasa goala in fata lui, alintul de dimineata si mana calda ce-ti maingaie parul, sunt sigura ca-ti par cunoscute, tie care-mi citesti acum randurile.Acestea sunt faptele, evenimentele, care te fac sa fii FEMEIE, asa ca undeva in adancul sufletului tau, ii multumesti barbatului, care te-a implinit.
Ce faci daca ai in fata, barbatul care te-mpiedica sa fii tu, barbatul care nu-ti observa nici rochia noua, nici kilogramele in minus, care nu-ti cunoaste placerile si care vede un tine un obiect sexual?! Atunci gandeste-te daca esti gata sa ii refuzi femeii din tine sansa la fericire si sa o condamni pe viata!
Femeia, e ca o poveste…poate trai fericita pana la adanci batraneti sau se poate stinge, undeva inchisa intr-o celula a neimplinirii, privata de frumusete si iubire.

Ce face o femeie fericita?!



Din pacate traim intr-o lume grabita, care da prea putin pentru iubire iar partea masculina da prea putin pentru partenera de cuplu.
” Cum sa faci o femeie fericita?” e o intrebare la care suficient de multi barbati ar raspunde ca nu exista solutie, pentru ca, spun tot ei, femeile sunt greu de multumit.
Femeile nu sunt deloc complicate, spun eu, sunt doar barbati prea preocupati de propria multumire si barbati care nu-si acorda suficient de mult timp pentru a cunoaste femeile.
Psihologic si sentimental, femeile se implica mai mult intr-o relatie, iar asta nu e o dovada de subdezvoltare pshihologica sau sentimentala, ci doar ca ele au puterea sa traiasca intens sentimentele.
Exista 5 limbaje ale iubirii, limbaje dupa care relatiile ar putea functiona surprinzator daca barbatii ar lua cunostinta de ele.
Exista femei pentru care darurile, pot exprima iubirea partenerului pentru ea, asa ca primind diferite cadouri va fi sigura de faptul ca barbatul de langa ea o iubeste. Insa la fel de bine exista femei care functioneaza pe un limbaj al iubirii bazat pe gesturi; sarutari, imbratisari, declaratii, complimente…Daca femeia resprectiva primeste asta, atunci va fi fericita. Daca in schimb ii dai unei femei care-si doreste dovezi ca e dorita, cadouri scumpe…nu vei putea niciodata sa o faci fericita si te vei intreba de ce nu merge asa cum iti vrei tu…
Dincolo de teoria celor 5 limbaje ale iubirii, pe care n-am de gand sa le insir aici, exista dorinta femeii de a se simti frumoasa, de a i se spune ca e frumoasa, de a primi flori, surprinzator…de a fi stransa la pieptul unui barbat care arde de dorinta, de a fi ascultata cand vorbeste si chiar si atunci cand tace, de a-si gasi linistea la pieptul unui barbat dupa o zi infernala, de a avea o mana masculina care sa se joaca in parul ei…
Daca barbatii ar incerca sa asculte, nu doar sa auda, sa cunoasca nu doar sa vada, ar descoperi femeia in toata frumusetea ei…

Povestea fetei cu ochi de stele



Cand cerul se despica-n doua, stelele cad pe pamant, sa destrame intunericul si, sa se ascunda in ochii ei. Sunt pasi care ratacesc pe carari de dor si munti de dorinte, farame de sperante, si cioburi peste care-si intinde palma in incercarea de a gasi ceva… nici ea nu stia ce.
….era un drum pustiu pe care fata, cu ochi de stele, mai pasise candva. Mana ei a mai atins candva pomii din fata ei, iar talpile ei s-au mai ascuns in pamantul ars.
Fata cu ochi de stele rataceste pe drumurile acoperite de cortina intunericului, si apoi istovita de linistea din jurul ei, se ghemuieste langa pom, incolacindu-si bratele in jurul ei. Isi inchide ochii si lasa pulberea de stele sa-i lumineze sufletul, dar ochii i se umplu de lacrimi si inima ii bate cu putere, vrand parca sa evadeze dintr-un loc in care a fost tinuta prizoniera de vreme.
Fata deschide ochii, iar lacrimile ce-nneaca visele pica in ritm alert pe cioburile descoperite de palmele ei… praful se spulbera, iar fluturi de zambete, sarutari prinse-n flori si amintiri stranse de ani, o-nvaluie salbatic…

Copilul din noi



…daca ne-am aseza la masa, fata in fata, noi cu noi, ne-am da seama ca cea mai frumoasa perioada din viata fiecaruia dintre noi a fost, COPILARIA, cand abia incepeam sa legam doua cuvinte, cand zambetul mamei ne aducea linistea, cand ne rupeam genunchii alergand pe strazi, jucandu-ne de-a v-ati-ascunsea….
Mi-aduc aminte si acum cum imi juleam genunchii, de fiecare data cand ma cataram in pomi dupa caise verzi, cum organizam spectacole in fata blocului, folosind pe post de bani pentru a cumpara bilete frunzele pomilor din jur, cum incercam pantofii si rochiile mamei…Toate sunt amintiri care ne fac sa fim mai buni intr-o lume nebuna…Cat timp pastram viu copilul din fiecare dintre noi, atunci mai avem o sansa sa fim mai buni. Nu-l lasati sa stea singur, stingher, insetat de iubire, de zambete si bucurie…Nu trebuie sa fie 1 iunie ca sa fim din nou copii, in fiecare zi putem redeveni copii, sa ne bucuram de soare, de prieteni, de mersul pe bicicleta, de role sau desene pe asfalt…Nu e o rusine sa redeveniti copii…La multi ani, dragilor!