Lună: Martie 2010

O zi pentru mine…


….astazi mi-am propus initial sa scriu despre alegerile locale din Floresti-Stoenesti, dar m-am razgandit…E o zi prea frumoasa, e o zi asa cum n-am mai avut de mult….o zi in care sa ma bucur de soare, de catelusa mea si …de timp liber, timp liber care mi-a lipsit atat de mult in ultima vreme.

Daca stau sa ma gandesc putin, n-am reusit sa ajung acasa mai devreme de ora 20.00, iar asta s-a intamplat de cele mai multe ori….am obosit si am secat de energie….nu reusesc sa ma conving nici acum, dupa foarte mult timp, ca mi-ar fi mult mai bine daca nu m-as mai supara atat de tare cand lucrurile nu ies asa cum imi doresc eu…recunosc, sunt o perfectionista, insa ca sa pot face anumite lucruri sa aiba finalitatea dorita de mine, trebuie sa am in jurul meu oameni care sa inteleaga asta…..nu exista perfectiune dar stiu ca vreau ca ceea sa fac sa fie mai bine si mai bine, de la o zi la alta.

Ca sa o pot lua de la capat, am neivoie de energie, iar o astfel de zi, ca cea de azi, imi incarca bateriile.

A venit primavara si ma bucur de asta….sper sa stiti sau sa invatati sa va bucurati si voi, cei ca mine care am devenit workaholici.

Pupici, pupici

Anunțuri

Mile Carpenisan….”esti!”


O stire aflata ieri avea sa imi lase un gol in suflet, desi contactul meu cu subiectul intristarii mele, a fost doar prin intermediul televizorului. Am urmarit de fiecare data cu interes reportajele care i-au purtat semnatura si mi-am dorit ca macar odata, sa strang mana acestui om, care a avut toate calitatile pentru a fi numit OM. A avut intotdeauna curi, oaajul de a sta in mijlocul unui camp de lupta, nu s-a temut nici de arme si nici de tancuri… Am cunosc de-a lungul timpului diferite personalitati, oameni politici….nu m-au implinit cu nimic. M-ar fi implinit insa sa-l cunosc pe Mile Carpenisan, un jurnalist dedicat meseriei sale, un profesionist si un sufletist.

Ma gandesc cum se face oare ca D-zeu ii ia dintre noi tocmai pe cei care ar trebui sa ramana aici si sa spuna ceva lumii, pe cei prea frumosi si prea curati, pe cei care-si recunosc semenii si ii ajuta, asa cum a facut si Mile.

Sunt mandra ca fac parte din breasla jurnalistilor pentru ca Mile este si el unul dintre ei, desi experienta mea in domeniu nu poate fi comparata nici pe departe cu a lui Mile.

Intr-o postare pe site-ul sau Mile spunea, ” Daca iti doresti ceva din tot sufletul, o sa se intample”….Imi doresc si eu ceva…Imi doresc sa ii fie bine lui Mile,in ceruri, sa stea printre ingeri si noi, cei care inca suntem pe pamant sa ne aducem intotdeauna aminte de Mile Carpenisan.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

http://milecarpenisan.ro/category/saruta-ma-in-ureche/  – o parte din viata lui Mile, fericirea lui Mile Carpenisan

Bloggeri, adunarea!


Ma alatur si eu initiativei lui Cosmin Cretu si Traian Metaxa, de a strange randurile blogherilor giurgiuveni si de a transfoma ideile si initiativele intr-o „Miscare de rezistenta”.   Asa ca daca ai ceva de spus alatura-te si VORBESTE! Ia si tu atitudine!

Prima intalnire, duminica ora 11.00, Teatrul Valah