Pa,pa…NICA!

am asistat astazi la circul politic pe care ni-l ofera guvernarea. Pentru ca n-au fost de acord cu demiterea ministrului Administratiei si Internelor, Dan Nica, social-democratii aflati in mandate de ministrii in cadrul diferitelor ministere s-au solidarizat si si-au dat demisia. De ce? Pentru ca foamea de ciolan e atat de mare incat nici unul din interesele romanilor nu mai conteaza. Cum ar fi putut oare sa nu se solidarizeze, cand toti au mainile manjite, cand oameni politici sustin si apara oameni interlopi…cum?
Au solidarizat cu un ministru bun de nimic, un ministru care a trimis si trimite in concediu fara plata, timp de zece zile, angajati ai Ministerului Administratiei si Internelor; Politie, Jandarmerie, etc.
Un ministru care a oferit responsabilitati in plus Politiei, prin serviciul de Ordine Publica? De ce, l-as intreba ministrul demis?! ca interlopii sa prinda putere, pentru ca jandarmilor sa li se puna bariere si sa se creada superiori lor?
Sa nu uitam totusi ca la nivel national, Jandarmeria reprezinta forta in care romanii au incredere, iar situatia asta se regaseste si la nivel local, aici in acest mic orasel de ….5 firimituri, nu de 5 stele asa cum le place unora sa creada.
Mi-aduc aminte bine, ca atunci cand existau patrulele de jandarmi si in cartierul meu la fel ca si in altele, nu existau baietasii de bani gata, cu cutiile de bere pe masini, la 12 noaptea, cu muzica data la maxim si cu un limbaj vulgar in fata buticurilor de cartier; cum nu existau nici gastile de golani care se strang la diferite scari de bloc, agresand verbal tinerele sau pensionarii iesiti sa-si plimbe camaradul patruped.
…pe cand acum, nici gastile de cartier si nici baietasii de bani gata ca berile pe masini, in strada, nu par sa fie deranjati de nimeni….si cica, romanii trebuie sa se simta in siguranta! Despre care siguranta e vorba, a oamenilor cu bani, care isi angajeaza batausi sa se poata apara de clanul advers? despre care siguranta, e vorba?
Ma bucur ca a fost demis Dan Nica si ma mai bucur ca si-au dat demisia si ceilalti, pentru ca si Androneasca sau „abramburica”, cum i se spune mai nou si-a luat talpasita.
Orgoliile politice au adus tara asta unde este acum!

FATARNICII din Giurgiu

Urmaream zilele trecute, la un eveniment local, atitudinea unor oameni proaspat numiti in functii de conducere…desi n-ar trebui, continua sa ma uimeasca rapiditatea cu care anumiti oameni se schimba odata de au mai urcat o treapta in societate.
Daca in campania electorala erau fideli liderilor formatiunii politice in care sunt inscrisi, acum si-au dat masca jos, cea de…pupaciosi in partea dorsala si si-au pus-o pe cea de oameni puternici, care au obtinut un post de conduce pe propriile forte…fortele de… partid, mon cher, caci fara ele, ar fi continuat sa zaca si acum in niste birouri infundate, fara ca cineva sa ii ia in seama….Ma-ntreb cati dintre ei stiu sa spuna macar 10% din cea e scris in proiectul de management prezentat la concurs.
Sunt specimene care din invatamant, au sarit in politica, sanatate si lista continua…au marcat banii si acum isi pun capsorul linistite pe perna, pentru ca au sa manance cea mai buna paine….cam vreo patru ani de acum incolo…

Despre ipocriti si frustrati…

Buna seara, dragii mei vizitatori.N-am mai scris de ceva vreme pe blog…nu pentru ca n-as fi avut ce, ci pentru ca timpul nu mi-a permis asta.
…Cel mai mult pe pamantul asta ma dezgusta oameni falsi si ipocriti, de care din pacate nu suntem scutiti. Sunt oameni pe care ii intalnim in fiecare zi si care continua sa surprinda prin lipsa unei atitudini elegante.
De cele mai multe ori, acesti oameni, sunt de fapt indivizi frustrati, fara o viziune complexa, oameni cu complexe, fara studii in vreun domeniu, oameni care traiesc pe pamantul asta doar ca sa scuipe venin in stanga si in dreapta.
O femeie ipocrita si falsa, e o femeie lipsita de o personalitate charmanta, o femeie fara simtul penibilului…de cele mai multe ori astfel de femei sunt individe fara prea mari sanse de a avea vreun cuvant de spus in familie, in fata sotului, o femeie care traieste in umbra barbatului…a carei singura preocupare este ” ce mai gatesc azi”, o femeie care n-are suficienta inteligenta pentru a se dezvolta intelectual…si ce fac frustratele cu toate problemele astea? arunca cu venin si refuleaza in alt loc, alt mediu decat cel din familie, de exemplu la serviciu.
genul asta de femei nu pot obtine prea mult pe forte proprii, pentru ca sunt prea slabe, desi prin atitudinea scarboasa, au impresia ca sunt tari si sperie lumea din jur:)), sunt persoane care prin pup-in-cur-isme ajung sa obtina o pozitie mai buna undeva…oriunde si gata, pana aici le-a fost…Au crezut probabil ca l-au apucat de Cel de Sus de picioare, stau bine la inaltime…mai grav va fi cand vor pica, prea de sus. Ce nu vad unii sau unele e ca nu intotdeauna aceste bucatele de carne primite nu sunt recunoasteri profesionale ci mai degraba siguranta ca cineva care e cunoscut ca si ” catelus”, va fi acolo cu ochii in patru si va varsa tot ce nu poate fi vazut…
Cand ajungi sa nu mai vezi cine esti si ca ai o impresie mult mai buna despre tine si de fapt in realitate esti un catel care sta in doua labute, curgandu-i balele dupa un os de ros…atunci e timpul sa te gandesti ca ai devenit UN/O IPOCRIT(A) SI UN/O FRUSTRAT(A)…

Sarbatori cu liniste si bucurie!

De Sfintele Pasti va doresc tuturor sa aveti sufletul deschis, sa fiti mai buni si sa impartiti zambete celor din jur. Iepurasul sa va aduca belsug in casa si liniste in familie.

Un Paste fericit tuturor, oriunde ati fi!

Cu drag, pentru toti cei care au intrat chiar si pentru 1 secunda pe acest blog!

Oana

O pasiune, o indemanare

Zilele trecute am avut bucuria de a ma reintalni din nou cu senzatia produsa de zgomotul cartusuului tras la tinta, de libertatea data de poligon si de tacerea unei arme, poate nu atat de puternica dar, tocmai buna sa te faca sa te simti stapanul ei…
Dupa trei ani, am pus din nou mana pe arma…M-am bucurat si mi-a trezit amintiri placute. Prima data cand am tras cu un pistol a fost in urma cu trei ani, cand am participat ca jurnalist la Cupa Presei la Tir organizata de Jandarmeria Romana in baza sportiva din Baneasa. Mi-aduc aminte ca nici nu stiam sa tin bine pistolul :)) Prietenii mei jandarmi m-au invatat atunci scurt si cuprinzator ce inseamna o arma, pozitii de tragere, cum se ia linia de ochire ca sa nu tragi in boscheti :P, si alte cateva lucruri care s-au dovedit de un real folos pentru mine….Era un lucru nou pentru mine, eram atat de curioasa si am absorbit toate informatiile pe care le-am primit….M-am antrenat la rece, in fata unor tinte imaginare, cu un pistol cu incarcator gol ca sa” invat sa manui lin tragaciul”- formularea asta m-a amuzat intotdeauna dar e cat se poate de reala…un tragaci trebuie manevrat cu rabdare, in nici un caz bruscat….
In ziua competitiei ma simteam pregatita si sustinuta de cei din jurul meu, insa undeva pastram o doza de teama pentru ca as putea sa dau gres din cauza emotiilor.
Peste 100 de jurnalisti din presa locala si nationala au umplut poligonul de tragere, unii familiarizati cu procesul de tragere altii din contra….Mi-aduc aminte ce echipa puternica am facut atunci cu Cosmin, colegul si prietenul meu bun….Impreuna am facut o figura buna si am castigat locul 1 pe tara….Doamne ce nebunie….
Acum, la trei ani dupa aceasta experienta am revenit intr-un loc in care simt ca ma regasesc…poligonul de tragere, tot la o cupa a presei la tir, organizata de aceasta data de Inspectoratul Judetean de Jandarmi Giurgiu. Cu un ajutor prietenos care mi-a readus in minte cateva amanunte am simtit ca pot chiar si acum dupa atata timp in care n-am mai tras. Am luat 41 de puncte si m-am clasat pe locul 2. Sunt multumita de punctaj pentru ca mi-am confirmat faptul ca si dupa o pauza lunga pasiunea mea si indemanarea au continuat sa existe. Indiferent de faptul ca a fost un jandarm langa mine, mana mea a tinut arma si degetul meu a apasat pe tragaci asa ca punctele sunt meritate. Dincolo de orice premiu castigat, pentru mine ramane pasiunea si dragostea pentru tir. O senzatie pe care nu o poti compara si pe care n-o poti explica…Si pana la urma ce rost ar mai avea daca ai sta sa o explici…

Pentru cei care s-au imbatat cu aburi de putere….

If you can keep your head when all about you

Are losing theirs and blaming it on you;

If you can trust yourself when all men doubt you,

But make allowance for their doubting too;

If you can wait and not be tired by waiting,

Or, being lied about, don’t deal in lies,

Or, being hated, don’t give way to hating,

And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;

If you can think – and not make thoughts your aim;

If you can meet with triumph and disaster

And treat those two imposters just the same;

If you can bear to hear the truth you’ve spoken

Twisted by knaves to make a trap for fools,

Or watch the things you gave your life to broken,

And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings

And risk it on one turn of pitch-and-toss,

And lose, and start again at your beginnings

And never breath a word about your loss;

If you can force your heart and nerve and sinew

To serve your turn long after they are gone,

And so hold on when there is nothing in you

Except the Will which says to them: „Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,

Or walk with kings – nor lose the common touch;

If neither foes nor loving friends can hurt you;

If all men count with you, but none too much;

If you can fill the unforgiving minute

With sixty seconds’ worth of distance run –

Yours is the Earth and everything that’s in it,

And – which is more – you’ll be a Man my son!//

Dacă ştii cumpătul să ţi-l păstrezi, când toţi în jurul tău şi-l pierd

Şi tot pe tine te- vinovăţesc,

Dacă încrederea în tine nu-ţi slăbeşte când toţi în juru-ţi se-ndoiesc,

Dacă până şi îndoiala lor tu ştii s-o stăpâneşti;

Dacă, neostenind de-ndelungată aşteptare, ştii încă să aştepţi,

Sau, de minciună-nconjurat, minciuna nu o foloseşti-

Fără să vrei să pari prea bun sau prea înţelepţeşte să vorbeşti –

Dacă ştii să visezi astfel ca visul să nu te robească,

Dacă ştii să gândeşti fără ca singur gândul ţel să-ţi fie,

Dacă şti să-nfrunţi deopotrivă izbânda şi necazul

Şi pe-aceste două mari amăgitoare cu-aceeaşi ochi să le priveşti,

Dacă poţi îndura ca adevăruri ce-ai rostit, răstălmăcite de mişei, laţ pentru proşti s-ajungă

Sau lucrurile cărora le-ai închinat o viaţă zdrobite să le vezi , şi din nimic, din nou să le zideşti

Dacă din tot ce-ai dobândit, poţi face o singură grămadă

Pe care s-o arunci din nou în joc, şi, dintr-o dată

Dacă pierzi, să ştii s-o iei iar de la capăt:Inimă, nervi şi simţuri dacă ştii să le cruţi

Ca să-ţi poată sluji şi-atunci când vor slăbi

Şi-astfel să faci ca ele să dureze şi-atunci când nu vei fi

Decât doar o voinţă care să le ordone: Rezistaţi !

De poţi să te-ntovărăşeşti cu regi şi să rămâi curat,

De poţi vorbi mulţimilor fără a fi-ngânfat,

De nu te pot răni duşmanii şi nici prea iubitorii tăi prieteni,

De se pot bizui pe tine toţi, dar nu prea mult doar unul,

Dacă minutul ne-ndurător în şaizeci de secunde preţioase-l poţi schimba,

Atunci întreaga lume, cu tot ce ea cuprinde, îţi aparţine

Şi ce e mai de preţ, prietene, un OM întreg vei fi făcut din tine.

„IF”

Rudyard Kipling

RECHINII si SIRENELE

Ma uit in jur si mai ca-mi vine sa imi dau cateva palme singura, de teama ca poate visez…S-au dus alegerile, cu voturi cumparate si cu 10 lei, iar acum albinele si trantorii roiesc pe langa fagurele cu miere(PARTIDUL), ca sa obtina care mai de care un post pe la serviciile deconcentrate, directii sau chiar in partid….Jalnic, dar cat se poate de real…..Posturi care se cumpara pe banii grei, in timp ce tineri cu potential, pregatiti profesional stau pe baricade, lucreaza la firme de 2 lei, pentru ca „n-au buzunar” de director la nu stiu ce directie….Asta e Romania anului 2009…..Pun pariu ca birourile partidelor sunt ticsite de cv-uri…..Partea mai frumoasa vine dupa ce se dau posturile si noii veniti incep sa aduca fel si fel de pitzipoance sa le angajeze….O domnisoara fara balcoane la vedere si fara ” recomandari” din partea „rechinilor” nu va avea succes pentru un job potrivit pregatirii din cv…….
Daca esti o necunoscuta pe care D-zeu a inzestrat-o cat de cat si incerci sa treci de secretariatul vreunui ” Rechin” e posibil sa ajungi sa negociezi postul fie la o cafea in restaurant sau…pe un pat de hotel….e drept ca nu e valabil pentru toti, numai pentru mare parte:)….
Jalnic….unde traim? intr-o tara europeana?!? pe naiba!

Goana dupa nimic…..

Simplele fapte cotidiene si goana dupa lucruri materiale fac pe cei mai multi sa uite care e pana la urma rolul vietii unui om. Mai presus de dragoste se afla banii…..Ce pacat, dragii mei…. Va mai aduceti aminte cand v-ati bucurat pentru mirosul primei zile de iarna? Sau cand ati strans pesoana iubita in brate, pur si simplu, fara cuvinte si sa va bucurati de prezenta ei? De cate ori ati zambit la joaca haotica a unor catzei intalniti pe strada sau ati rupt dintr-un colt de paine ca sa-l dati unui amarat ce rataceste fara rost pe strada…. Bucurati-va de viata, oameni buni, pentru ca nici unul din noi nu e nemuritor!!!

De ce latra cainii in Giurgiu?

O intrebare care a fost pe buzele tuturor ani la rand, pentru multi fiind chiar o sursa de amuzament. Ei bine, oameni buni, nu e tocmai amuzament aici, pentru ca existenta cainilor comunitari pe strazile din municipiul Giurgiu si nu numai nu e problema doar a lui X-ulescu. E a nostra, a tuturor indivizilor care formam aceasta societate.

Ani la rand, autoritatile locale au ales sa dea importanta unor proiecte lispite de interes, pentru comunitate, tratand ca si cum ar fi inexistenta problema cainilor comunitari din Giurgiu. E drept ca e mai simplu sa se voteze in consiliul local, aprobarea de nu stiu cate zeci, ba chiar sute de milioane pentru editarea unor carti ale unor autori necunoscuti, pe care nimeni oricum, vreodata nu le va citi, nici macar consilierii care au votat pentru….

Ca jurnalist, am vazut cat se poate de clar lipsa de interes a unora si munca titanica pe care au dus-o cei cu sufletul mare, iubitori de animale, adunati intr-o asociatie de protectie a animalelor, pentru a reduce numarul cainilor fara stapan.

Dupa ani in care proiectele acestor oameni s-au ratacit printre hartoage in nu stiu ce birouri, iata ca lucrurile au inceput sa se miste, dar asta numai dupa ce presa a sarit la gatul autoritatilor, cerandu-le sa isi indeplineasca atributiile, pentru ca platiti din banii publici, sunt obligati sa vegheze la interesul comunitatii.

Asociatia Pheonix pentru Protectia Animalelor Giurgiu a pus cap la cap toate detaliile pentru a demara anul trecut campania de stelirizare, crotaliere si vaccinare a cainilor cominitari, atentie, oameni buni, sterilizari facute din banii proprii!!! Bani stransi din donatii de la diferite persoane.

Si asa a venit in Giurgiu, cu o clinica mobila, FAMILY VET, care reprezinta de fapt o echipa de medici veterinari tineri dar cu experienta, care n-au facut diferenta intre faptul ca „pacientii” sunt caini comunitari si nu unii tinuti intre pernute de plus. Au lucrat n mediu steril, le-au administrat tratament post-operator iar acum cateii sunt ok, sanatosi….

Peste 400 de caini au fost sterilizati pana acum….e greu vor spune unii, si asa e…..rezultatele se vor vedea in timp…..dar nu trebuie sa uitam ca prin aceste sterilizari suntem scutiti de aparitia altor cateva sute de pui pe strazi….

Pana la inceputul acestui an, eforturile au fost doar din partea Asociatiei de Protectia Animalelor Giurgiu, pentru ca autoritatile locale au facut nani….

Dupa talk-show-uri pe postul Muntenia Tv, prezentarea situatiei reale si constientizarea populatiei referitor la importanta sterilizarii, minune, autoritatile au votat in sedinta de consiliu local, aprobarea unui sprijin financiar de 130.000 lei pentru demararea actiunii de sterilizare(fie vorba intre noi era inceputa, dar s-o lasam ca ei).

Sterilizari s-au facut, numai ca bugetul s-a epuizat( oricum banii dati de primarie erau mai putini decat datoriile acumulate de asociatie de la inceputul campaniei).

Sunt convinsa ca in cele din urma toti factorii implicati vor intelege ca e nevoie de un efort comun pentru rezolvarea problemei cainilor comunitari…..

Oricum, voi fi in continuare cu ochii pe ei!